Proiectul de suflet al lui Gheorghiu-Dej, inaugurat cu mare fast de Ceauşescu. Cum s-a închis şcoala pentru o zi la Galaţi. IMAGINI INEDITE

Găsiţi în galeria foto imagini de la această vizită!

• Mary Seacole, îngerul din războiul Crimeii
• Augusto Pinochet, dictatorul brutal al Chile susținut de Washington. „Regret și sufăr aceste pierderi, dar este…

Galerie foto

vezi galeria
25 foto

Scopul principal al vizitei a fost tâierea panglicii Combinatului Siderurgic Sidex Galaţi, proiectul de suflet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care nu a mai apucat însă să îl vadă definitivat din cauza morţii subite în martie 1965. Panglica a fost tăiată în ziua de 14 septembrie 1966, la ora 17:56, de Nicolae Ceauşescu. Producţia integrată avea să înceapă de-abia în 15 iulie 1968, când au fost finalizate toate capacităţile de producţie siderurgice şi a fost scoasă prima şarjă la Oţelăria nr. 1. Producţia se baza pe minereuri de fier importate din India şi Australia.

Ideea construirii unui mare combinat siderurgic în partea de est a României, cu acces la Dunăre şi/sau la Marea Neagră, a fost prima dată pusă în discuţie la Plenara Partidului Muncitoresc Român din 1958. Decizia a fost luată printr-un decret adoptat în 1960, la puţin timp după ce Congresul al VIII-lea al Partidului a aprobat o investiţie masivă pentru acest proiect. La Congres au avut loc dezbateri aprinse în legătură cu locul unde să fie amplasat combinatul, unii îl doreau lângă Constanţa, la Năvodari sau la Mangalia, dar Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a opus acestor idei. El dorea la Galaţi, fiind legat sufleteşte de acest oraş pentru că acolo s-a cununat cu soţia sa, Maria.

Gheorghiu-Dej a construit acest cominat împotriva dorinţelor Uniunii Sovietice al cărui lider, Nikita Hruşciov, sprijinit de Cehoslovacia şi RDG, state mai puternic industrializate decât noi, vedeau România ca o ţară care trebuie să se axeze mai mult pe agricultură. Refuzul Uniunii Sovietice de a finanţa acest proiect a determinat România să caute finanţare în Occident.

Cinci ani mai târziu de la începerea construcţiei combinatului, în martie 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit, existând suspiciunea că a fost iradiat în urma vizitei pe care a  efectuat-o la Moscova în iunie 1963.

Revenind la combinatul siderurgic, acesta era cel mai mare din ţară înainte de 1989. Conform înregistrărilor oficiale, maximul de producţie a fost atins în 1988, cu 8,2 milioane tone oţel, cu o valoare la vremea respectivă de 7,2 milioane de dolari. Acum, sub numele de ArcelorMittal, şi cu acţionariat luxemburghezo-indian, combinatul este aproape o ruină.